Astm bronsic

Astm bronsic

Astmul este o afectiune a cailor respiratorii
caracterizata printr-o reactivitate crescuta a arborelui traheobronsic
la o multitudine de stimuli. Astmul se manifesta
din punct de vedere fiziologic printr-o îngustare generalizata
a conductelor aeriene, care poate ceda spontan sau ca raspuns
la terapie si, din punct de vedere clinic, prin accese de dispnee,
tuse si wheezing. Astmul este o boala episodica, exacerbarile
acute intercalându-se cu perioade lipsite de simptome. Tipic,
cele mai multe atacuri sunt de scurta durata, durând minute
pâna la ore si, din punct de vedere clinic, pacientul pare
ca-si revine complet dupa atac. Totusi, poate exista o faza
în care pacientul are zilnic un grad de obstructie a cailor
respiratorii. Aceasta faza poate fi blânda, cu sau fara adaugarea
de episoade severe, sau mult mai serioasa, cu obstructie
severa ce persista zile sau chiar saptamâni, stare denumita
status astmaticus. În anumite circumstante, aceste episoade
acute se pot termina fatal.

Astmul este o afectiune foarte frecventa; se estimeaza ca 4 pânå la 5% din populatia
Statelor Unite este afectata. Statistici similare au fost raportate
si de alte tari. Astmul bronsic apare la toate vârstele, dar
predominant la vârstele tinere. Aproape jumatate din cazuri
apar pâna la vârsta de 10 ani si o alta treime apar pâna la
vârsta de 40 de ani. La copii exista un raport de 2:1 masculin/
feminin, dar raportul pe sexe se egalizeaza pâna la vârsta de
30 de ani.

Din punct de vedere etiologic, astmul este o boala heterogena.
Este util, din ratiuni epidemiologice si clinice, sa clasificam
astmul dupa stimulii principali care provoaca sau se asociaza
cu episoadele acute. Totusi, trebuie subliniat ca aceasta distinctie
poate fi adesea artificiala si ca raspunsul la o subcategorie
data poate fi initiat de obicei de mai mult de un singur tip de
stimuli. De asemenea, aplicarea tehnicilor de biologie celulara
si moleculara în patogeneza astmului a început sa umbreasca
acest tip de clasificare. Cu aceasta rezerva, se pot descrie
doua tipuri de astm: alergic si idiosincrazic.

Astmul alergic se asociaza adesea cu un istoric personal
si/sau familial de boli alergice, cum ar fi rinitele, urticaria si
eczema, cu reactii cutanate de tip papula eritematoasa pozitive
la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene,
cu niveluri crescute de IgE în ser si/sau teste de provocare
pozitive prin inhalarea unui antigen specific.

O parte însemnatå din populatia astmatica nu are antecedente
heredocolaterale sau personale pentru un teren alergic, testele
cutanate sunt negative, iar nivelurile de IgE sunt normale si,
prin urmare, au o boala care nu poate fi clasificata pe baza
mecanismelor imunologice definite. Se spune despre acesti
pacienti ca au astm idiosincrazic. Multi dezvolta o simptomatologie
tipica în urma unei afectiuni a tractului respirator superior.

Manifestarea initiala poate fi putin mai mult decât o raceala
obisnuita, dar dupa câteva zile pacientul începe sa dezvolte
paroxisme de wheezing si dispnee, care pot persista de la
câteva zile la câteva luni.

Multi pacienti au o boala care nu se poate încadra clar în
vreuna din categoriile de mai sus, dar în schimb intra într-un
grup mixt, cu trasturi din fiecare. În general, astmul cu debut
în copilarie tinde sa aiba o componenta alergica însemnata ,
în timp ce astmul care se dezvolta mai târziu tinde sa fie
nonalergic sau sa aiba etiologie mixta.

Stimulii care interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene
si produc episoade acute de astm se pot grupa în sapte mari
categorii: alergenici, farmacologici, de mediu, ocupationali,
infectiosi, legati de efort si emotionali.

Eliminarea agentilor cauzali din mediul unui astmatic alergic
este mijlocul cel mai eficient de a trata astmul bronsic.

In unele magazine online gasiti produse pentru ameliorarea efectelor astmului bronsic, cum ar fi produse pentru astm bronsic ce pot fi gasite in magazinul Produse Naturiste

Spre deosebire de alte afectiuni ale cailor respiratorii, precum
bronsita cronica, astmul nu progreseaza. Desi sunt raportate
cazuri la care astmul dezvolta modificari ireversibile ale functiei
pulmonare, la acesti indivizi se asociaza alti factori de comorbiditate,
precum fumatul, care pot fi responsabili de aceste
modificari. Chiar si netratati, astmaticii nu evolueaza de la
o forma usoara spre una mai severa în timp. Mai degraba
evolutia lor clinica este caracterizata de excerbari si remisiuni.
Câteva studii sugereaza ca remisiunile spontane apar la aproximativ
20% din cei la care boala apare la vârsta adulta, iar în
jur de 40% se pot astepta la o ameliorare, cu scaderea frecventei
si severitåtii crizelor, odata cu înaintarea în vârsta.

Pentru intrebari va asteptam pe Forumul Medical al Portalului de Sanatate Doctor Bun